3 iunie 2010

Ma uit in fata,dar nu vad nimic,e ca un panou opac,prin parti se zareste lumina,e viata dincolo ,dar nu pot trece de el 
Oameni in halate albastre imi vegheaza somnul,nu mai este el,nici ea,sunt doar ei.Se citeste mila pe fata lor,dar nu,NU se uita la mine,sigur..nu au cum,la mine ar trbui sa se uite cu invidie,eu am tot ce-mi doresc,sunt iubita ,am un ingeras care ma asteapta acasa,am prieteni care probabil le este dor de mine deja…am planuri, cum poate sa se uite cu mila la mine,NU SE UITA LA MINE. 
E viata…
Vreau sa o vad pe laura!
Iubitu’ nu te uita asa la mine?!
Mama nu mai plange 
Tata unde e ?
Plecati…
Numai vad nimic,nici macar lumina,doar pe ei facandu-mi cu mana ,persoane pe care le credeam uitate,le-am zarit pe cearsaf in fata ochilor.
Gt.?!asta a fost tot?atat?Lumina, nici macar aia numai e.si acum ce fac,stau si astept,dar ce?

A trecut o saptamana,o saptamana de stat in bezna,e greu,dar ajungi sa te obijnuiesti.oamenii zambesc in jurul meu,desi nu au motive…stau in bezna ca mine…nu au viitor,au doar present si totusi ei zambesc?!sunt nebuni,imi zic eu..dar eu refuz sa zambesc,refuz sa inebunesc.
“iubita,de cat timp nu ai mai vazut soarele?poti sa mergi?hai afara e frumos,arata-mi ca poti merge.”
Zambesc…dar am motive,Soarele imi lumineaza prezentul,e placut…
“iubita,numai pot sa te vad asa,iarta-ma(…)oricum noi nu mai avem viitor(defapt eu numai aveam )te vor tine probabil aici toata vara,pana cand nu-ti vor mai avea ce face si te vor da acasa,sa te chinui acolo…eu nu pot sa stau lg tine,vreau sa ma distrez, tu aici eu acolo,voi fi obligat sa te insel,sa te mint si nu vreau,nu meriti, GATA”

Acum sunt intre doua panouri infinite,unul imi limiteaza trecutul,celalalt viitorul,iar prezentul …e in bezna .
Am incetat sa mai gandesc,fac numai ce mi se spune,atipic mie..
Lumea numai exista, numai exista decat eu si “ei”,acei oameni cu halate albastre care, imi zambesc uneori.Zambesc si eu uneori…dar ma opresc,nu vreau sa inebunesc si eu,…nu am motive sa zambesc
In bezna aceea uneori aud niste zgomote,cu cat trece mai mult timp cu atat simt mai mult miros de cauciuc incins,imi indrept privirea spre *acolo,”e viata,trebue sa fie viata”.

Inca doua saptamani,in bezna,e normal imi zic eu,toti ajungem aici,unii mai tarziu,altii mai devreme.

E tarziu,e pustiu,doar acele zgomote ce patrund prin ferestrele lasate larg deschise mai umple uneori holurile.Pentru un moment simturile imi ingheata,paralizez…simt prezenta cuiva lg mine ,ingerul pazitor imi zic eu.nu trece mult si lumea incepe sa se agite pe holuri iar eu numai reusesc sa aud *zgomotele,stttt zic,e 11 noapte de ce nu domiti ca in fiecare seara?o intrebare care o regret ”un om si-a taiat gatul” Atunci am inteles ca Fiorul care mi-a strapuns inima,care mi-a inghetat simturile pt o clipa,era moartea
Atunci ar fi trebuit sa ma fi facut ca nu am auzit,sa ma bag in pat ,sa inchid ochii si sa dorm,probabil dimineata as fi zis ca am visat.Dar nu,am stat in loc.lumea vorbea”oricum nu mai avea mult,2-3 ani probabil..ani de chin,si-a facut un bine.nu are pe nimeni”nici macar cine sa-l ingroape. Acel om avea un viitor,un viitor de 2-3 ani,un viitor la care a renuntat…
De atunci mii de ganduri mi-au trecut prin minte,ganduri care nici acum nu-mi dau pace,ganduri firesti dar la care nu m-as fi gandit niciodata.
Trece timpul…dar viata mea simt ca sta in loc.

A trecut un an,un an plin.s-au intamplat multe…unele momente m-au coplesit,peste altele am trecut,..
Am incetat sa mai postez la scurt timp de la activarea blogului..am de recuperat un an intreg,drept urmare ma subscriu 